Până la începutul Primului Război Mondial, Bucureștiul a cunoscut o perioadă de modernitate, care a adus capitalei și țării dezvoltare în diverse domenii și o viață liniștită. Era o epocă a păcii și prosperității, a optimismului și a credinței într-un viitor luminos. Reprezentanții lumii bogate se bucurau în mod deosebit de această perioadă. Moda balurilor și recepțiilor a venit din Paris la București, iar elita bucureșteană nu rata nicio ocazie de a se întrece în bogăție și strălucire. Recepțiile se desfășurau pe tot parcursul anului, iar balurile erau organizate în special în sezonul rece. În acest articol vom explora istoria balurilor din București. Mai multe pe bucharestka.eu.
Balurile din Palatul Suțu și saloanele Elenei Otetelișanu
Atât străinii, cât și locuitorii locali considerau că cele mai reușite baluri din a doua jumătate a secolului al XIX-lea se desfășurau în saloanele Elenei Otetelișanu și ale prințesei Irina Suțu. Vizitarea uneia dintre aceste case era echivalentă cu intrarea în „lumea bună” a Bucureștiului.
Imensa clădire a Palatului Suțu părea creată special pentru baluri, iar gazdele își primeau oaspeții cu mare plăcere. Cu ocazia balurilor, toate saloanele erau deschise. Camerele cu oglinzi mari și lumini strălucitoare provenind de la numeroase lămpi erau pline de siluetele rafinate ale femeilor și bărbaților. Rochiile elegante din mătase, bijuteriile de aur și diamante conferau petrecerilor o strălucire aparte.
Una dintre cele mai mari plăceri ale soților Suțu era să-și primească oaspeții. După 1885, Palatul Suțu continua să impresioneze prin arhitectura sa, opera a doi arhitecți vienezi. Săptămânal, iar uneori chiar de două ori pe săptămână, palatul găzduia oaspeți.
În saloanele Elenei Otetelișanu se desfășurau evenimente la fel de elegante. În săli se găseau mese din lemn de mahon cu albume, scaune aurite și covoare scumpe. Lumina galbenă provenea de la lumânări și lămpi cu gaz montate pe suporturi subțiri. Sobe mari erau realizate din teracotă albă.
La început, oaspeții se adunau în jurul canapelei din salonul galben și îi aduceau omagii gazdei, după care se mutau în salonul mare, unde dansau valsuri și alte dansuri populare ale vremii. În sălile de bal nu erau covoare și mese, astfel încât nimic să nu împiedice dansul.
După moartea lui Iorgu Otetelișanu, balurile nu s-au mai desfășurat în aceste saloane, deși doamna Elena a continuat să primească oaspeți.
Balul regal de la 1 ianuarie
Un bal important era cel de la palat, organizat de rege la începutul sezonului. În fiecare 1 ianuarie, regele Carol I invita oaspeți din toate categoriile sociale, care puteau respecta eticheta. Regele invita aproximativ 1000 de persoane, un număr mare pentru acea perioadă. Pe lângă aristocrați, regele invita și politicieni, miniștri, deputați, funcționari, ofițeri și reprezentanți ai profesiilor libere și ai comerțului. Nimeni nu rata acest eveniment, iar toți așteptau ca celebrul corespondent bucureștean Clemur să-i menționeze în cronica mondenă. Clemur devenise un adevărat arbitru al eleganței și era nelipsit de la niciun bal. Multe doamne îi trimiteau cadouri lui Clemur, pentru ca acesta să scrie despre ele.
Alte baluri
În București aveau loc numeroase baluri. Un alt loc îndrăgit pentru întâlniri era casa familiei Știrbei. Aici se adunau puțini oameni, dar aceștia erau cei mai bogați și influenți ai timpului. Balul din casa Bibescu era și el un eveniment important, dar nu cu același renume ca cel de la Știrbei. Baluri se desfășurau și în casa lui Iancu și Irina Marghiloman.
Mai târziu, petreceri foarte la modă aveau loc în casa Vernescu. Vernescu a achiziționat clădirea aproape în ruină, însă arhitectul Ion Mincu a reușit să o restaureze. De atunci, casa a fost cunoscută sub numele de Casa Vernescu. Aici venea întreaga elită a capitalei. Prin ușa principală, oaspeții pășeau într-un hol fastuos, cu scări monumentale în spirală care duceau spre sălile de festivități.
Succesul balurilor era determinat de calitatea mâncării, cadourilor și a dansurilor. Oaspeții dansau polka, polka-mazurca, vals, cadril și lanțuri. Dansurile continuau până la ora 3-4 dimineața și uneori chiar mai târziu. Cadourile de la Palatul Suțu constau în mici cutii aurite emailate, bijuterii din argint, flori artificiale și pene de struț. În zori, se servea cafea sau supă, în funcție de preferințele celor care dansaseră toată noaptea.
În București erau foarte apreciate balurile mascate, care erau un prilej de bucurie și emoție, deoarece alegerea și realizarea costumelor erau procese foarte serioase. Bărbații se deghizau în mușchetari, ofițeri sau personaje istorice, iar doamnele deveneau spaniole, țărăncuțe, păstorițe sau regine. Adesea, oaspeții se deghizau în personaje mitologice.
Pe lângă balurile private, bucureștenii participau la balurile Clubului de Jochei și la balul Obol, care erau evenimente anuale importante. Balul Jocheilor era dedicat tineretului, iar balul Obol era organizat pentru strângerea de fonduri pentru diferite scopuri caritabile. Balul Obol avea loc la Teatrul Național.
Balurile strălucitoare din secolul al XIX-lea din București erau o sursă de bucurie și o oportunitate de a arăta nivelul de bogăție, putere și prestigiu. Pe lângă baluri și serate, bucureștenii înstăriți frecventau teatrele, unde evoluau artiști străini foarte la modă în acei ani. Un alt loc popular de plimbare pentru tineretul înstărit era Calea Kiseleff.
Surse: