BOB Coffee Lab ★9.3

Puține cafenele din România pot spune că au pornit dintr-un garaj și au ajuns pe listele internaționale. BOB Coffee Lab este una dintre ele. Povestea, așa cum o spune chiar casa, începe într-o dimineață de vară din 2016: garajul unei vile interbelice din nordul Bucureștiului mirosea altfel decât tot cartierul, iar mirosul venea de la o prăjitorie. Ordinea lucrurilor a fost inversă față de aproape orice cafenea de cartier — întâi a existat laboratorul de prăjit, iar cafeneaua a apărut după, ca prelungire firească a lui. Numele nici măcar nu e o poreclă drăguță: firma din spate se numește Board Of Beans, iar BOB este prescurtarea.

Puncte forte

• Prăjitorie în aceeași clădire — cafeaua nu vine de la un partener extern, ci este prăjită chiar aici, iar în zilele de prăjire aroma se simte din piațetă înainte să vezi firma.
• Recunoaștere internațională — locul a intrat, în ediții succesive, în selecția mondială a celor mai bune o sută de cafenele, ca singur reprezentant al României din listă.
• Un garaj interbelic transformat în atelier — spațiul este fostul garaj al unei vile din perioada interbelică, amenajat de arhitecți cu pardoseală de terrazzo, bar de lemn și metal, mese fixate în perete și oglinzi rotunde ca niște hublouri.
• Echipă cu palmares de competiție — printre asociați se numără specialiști în cafea de specialitate premiați național și internațional, ceea ce explică de ce discuția despre extracție se poartă aici cu seriozitate de laborator.
• O singură siglă, formate foarte diferite — sub același nume funcționează puncte în mall, în clădiri de birouri, într-o librărie și în Centrul Vechi, dar sediul din piațetă rămâne singurul care are prăjitoria la vedere.
• Sală mică, trotuar mare — interiorul are puține locuri, iar viața locului se mută afară, pe băncuțe și scaune, mai ales în weekend.

Ce este în ceașcă

Aici nu se cumpără cafea prăjită de altcineva, ci se prăjește. Diferența nu e una de orgoliu, ci una practică: profilul de prăjire se poate corecta de la o șarjă la alta, în funcție de ce arată cafeaua verde în ceașcă, iar cine stă la bar poate să explice de unde vine lotul și de ce a fost prăjit așa cum a fost. Casa lucrează cu cafea verde adusă din origini foarte diferite, de la America Centrală până în Indonezia, și nu ascunde că selecția este partea cea mai costisitoare a muncii — găsirea lotului bun se face înainte de orice rețetă.

În practică, asta înseamnă că barul are două registre. Există partea de espresso, construită să țină pasul cu un volum mare de comenzi și să funcționeze la fel de bine în lapte, și există partea de filtru, unde se lucrează cu loturi mai mici și profiluri mai deschise, gândite pentru cine vrea aciditate și claritate. Metodele manuale sunt prezente — de la filtru turnat manual până la varianta la ibric, care în București nu e un moft retro, ci o tradiție locală luată în serios. Merită spus lucrul acesta la bar: dacă întrebi ce se bea azi mai bine ca filtru, primești un răspuns concret, nu o listă.

Al doilea lucru pe care îl cumperi aici, dincolo de ceașcă, este echipamentul și disciplina din spatele lui. Casa investește în aparatură care stabilizează temperatura apei și presiunea, adică exact variabilele care fac diferența între o cafea bună întâmplător și una bună constant. Consecința se vede la ore de vârf: chiar și cu coadă la bar, rețeta rămâne aceeași. Iar cine vrea să ducă gustul acasă găsește boabe la pachet și ustensile de preparat, pentru că prăjitoria livrează și către alte localuri din oraș, nu doar către propriul bar.

Cine se află în spate

Spre deosebire de multe cafenele din București, aici există o poveste de fondatori documentată public. Afacerea a fost pornită de Costin Popescu și Bogdan Cutuș, doi oameni veniți din finanțe, design și comunicare, adică din afara industriei ospitalității. La scurt timp li s-au alăturat ca parteneri Paul Ungureanu și Alexandru Niculae, aceștia doi cu palmares în cafeaua de specialitate — presa românească notează că unul dintre ei a câștigat, la mijlocul anilor 2010, titlul mondial la prăjire. Structura aceasta explică destul de mult din felul în care arată locul: partea de brand, de design și de disciplină financiară vine dintr-o direcție, iar partea de profil de prăjire și de competiție vine din cealaltă.

Se vede și în amenajare. Interiorul a fost gândit de designeri, nu improvizat, iar rezultatul este un spațiu care arată deliberat a atelier: lumină industrială, mobilier redus la esențial, scaune de bar semnate de designeri cunoscuți, tăvi făcute anume pentru casă de un atelier local. Nimic din toate acestea nu e strigat, dar cine se uită atent înțelege că fiecare obiect a fost ales, nu nimerit. Echipa spune despre sine că urmărește un sistem care trebuie să funcționeze impecabil zi de zi — o formulare de manager, nu de barista, și tocmai de aceea credibilă.

Pentru ce scenariu

Pentru lucru la laptop locul este, sincer vorbind, o alegere proastă în orele aglomerate. Sala e mică, mesele sunt puține și fixate în perete, iar rotația clienților e mare — nu ești dat afară, dar spațiul însuși nu îți permite să te instalezi ore în șir. Dacă totuși vrei să lucrezi, singura variantă rezonabilă este intervalul de mijloc al zilei lucrătoare, când valul de dimineață a trecut și cel de după-amiază nu a început. Pentru o sesiune lungă de scris, rețeaua are alte puncte, mai mari, în clădiri de birouri, care sunt gândite exact pentru asta.

Pentru o conversație funcționează bine, dar afară. Băncuțele și scaunele de pe trotuar sunt, de fapt, sala principală a acestui BOB: acolo se stă, acolo se vorbește, acolo se întâlnesc oamenii care ies din parcul de alături. Interiorul e prea mic și prea sonor pentru o discuție confidențială; pentru o cafea cu un prieten, în schimb, e printre cele mai plăcute locuri din nordul orașului.

Pentru cafea la pachet este scenariul-vedetă și motivul pentru care coada se formează. Poziția, chiar la intrarea dinspre parc, face din el o oprire naturală înainte de plimbare sau alergare, iar viteza barului este calibrată pentru asta. Dacă vii doar pentru un pahar de drum, ai șansa cea mai mare să nu aștepți mult.

Pentru cine vine singur locul e confortabil tocmai pentru că nu te obligă la nimic. Poți sta la bar și te poți uita la ce se întâmplă în spatele lui, poți lua un filtru și te poți așeza afară cu o carte, poți schimba trei propoziții despre lotul zilei și atât. Nu e o cafenea în care singurătatea se simte ciudat.

Spațiul și atmosfera

Casa în care funcționează are propria legendă urbană: se povestește că, în perioada interbelică, la etajele ei se jucau partide de cărți cu mize mari, în anturaj regal. Astăzi, la etaj funcționează un bar de bere artizanală al unui brand danez, iar la parter, în fostul garaj, cafeneaua. Interiorul e compact, luminos și bine ventilat, cu terrazzo pe jos și cu un bar de lemn și metal care ocupă o bună parte din încăpere. Sunt câteva mese de două persoane înăuntru și mult mai multe locuri afară, pe scaune și băncuțe risipite în jurul intrării.

Atmosfera se schimbă radical între zilele lucrătoare și weekend. În timpul săptămânii e o cafenea de cartier bun, cu oameni care intră și ies. Sâmbăta și duminica, fluxul de la parc transformă trotuarul într-o adunare care, la propriu, îngreunează trecerea pietonilor. Cine caută liniște ar trebui să evite exact acest interval; cine caută energie urbană îl va găsi aici la maximum. Câinii sunt bineveniți — un indiciu clar este chiar adresa de contact a casei, care începe cu cuvântul dog.

Ce se mănâncă lângă cafea

Bucătăria nu este subiectul acestei case și nici nu pretinde să fie. Se găsesc sandvișuri și produse de patiserie, plus limonade artizanale îmbuteliate pentru cine nu vrea cafeină, dar nu există un meniu de brunch gătit la comandă, cum au localurile care se definesc prin farfurie. Cine vine flămând ar trebui să știe asta dinainte și să își facă un plan: ideea locului e ceașca, iar mâncarea e acolo ca să nu bei cafea pe stomacul gol.

Există în schimb o zonă de retail care contează: boabe proaspăt prăjite pentru acasă, echipament de preparat și accesorii. Pentru mulți bucureșteni, acesta este de fapt motivul principal pentru care trec pe aici — nu ca să bea o cafea, ci ca să își cumpere cafeaua pentru săptămâna care vine.

Când să vii

Regula simplă este că weekendul aparține parcului, iar în weekend cafeneaua devine o extensie a parcului. Dacă vrei să bei o cafea în tihnă, vino într-o zi lucrătoare; dacă vrei să vezi locul în forma lui cea mai populară, vino sâmbăta sau duminica și acceptă coada. Dimineața de lucru este intervalul cel mai eficient: barul e pornit, aroma e proaspătă, iar oamenii intră și ies rapid, fără să blocheze locurile.

Există și un detaliu pe care îl știu obișnuiții: în zilele în care se prăjește, întreaga piațetă miroase a cafea. Nu poți programa asta cu precizie, dar dacă simți mirosul înainte să ajungi, ai nimerit unul dintre cele mai bune momente pentru a cumpăra boabe proaspete.

Cum ajungi

Cafeneaua se află chiar în piațeta Charles de Gaulle, la marginea de nord a orașului vechi burghez, exact la una dintre intrările în parcul cel mare al Bucureștiului. Cel mai comod reper este stația de metrou Aviatorilor, de la care se ajunge pe jos în câteva minute; alternativ, orice traseu de suprafață care trece prin zona ambasadelor te lasă la câțiva pași. Venind dinspre parc, clădirea se recunoaște imediat: e vila cu bar de bere la etaj și cu oameni așezați pe trotuar la parter.

Cu mașina, zona este dificilă. Este un sens giratoriu important, cu trafic constant și cu locuri de parcare puține și disputate, iar în weekend situația se agravează din cauza vizitatorilor parcului. Recomandarea practică este să vii pe jos, cu metroul sau cu bicicleta.

Bine de știut

Prima observație onestă: locul este mic. Cine își imaginează o cafenea spațioasă, cu multe mese și colțuri liniștite, va fi surprins. A doua: vecinătatea cu barul de bere de la etaj înseamnă că, uneori, mirosurile se amestecă — vizitatorii de altădată au reclamat exact acest lucru. A treia: în trecut au existat reproșuri legate de temperatura băuturilor servite la ore de vârf, un risc firesc pentru un bar care lucrează la volum mare într-un spațiu strâmt.

Mai merită știut că sigla nu garantează același format. Punctul din piațetă este cel istoric, cu prăjitorie, dar sub același nume funcționează și puncte de mall, de birouri și de librărie, care au altă viteză, alt public și altă atmosferă. Dacă cineva îți recomandă locul, întreabă la care dintre ele se referă.

Întrebări și răspunsuri

Își prăjesc singuri cafeaua?

Da, și aceasta este ideea de bază a casei. Prăjitoria a existat înaintea cafenelei, funcționează în aceeași clădire și livrează și către alte localuri din oraș.

Se poate lucra aici cu laptopul?

Se poate, dar nu este locul potrivit pentru sesiuni lungi. Sala e mică, mesele puține, iar rotația clienților rapidă. Pentru muncă serioasă, alte puncte ale aceleiași rețele, situate în clădiri de birouri, sunt mult mai potrivite.

Există terasă?

Nu o terasă clasică, cu mese așezate în rânduri, ci locuri exterioare — scaune și băncuțe în jurul intrării și pe trotuar. În practică, acolo stă majoritatea clienților.

Se poate veni cu câinele?

Da, locul este prietenos cu animalele, ceea ce se potrivește firesc cu poziția lui la intrarea în parc.

Ce se comandă dacă nu bei espresso?

Există filtru preparat manual, variante reci și băuturi fără cafeină, inclusiv limonade artizanale îmbuteliate. Barul poate recomanda lotul de filtru al zilei dacă întrebi.

Se mănâncă bine aici?

Se mănâncă sumar. Există sandvișuri și patiserie, dar nu o bucătărie de brunch. Cine vine cu foame mare ar trebui să își planifice masa în altă parte.

Merită venit special pentru boabe?

Da, aceasta este una dintre cele mai bune adrese din oraș pentru cafea proaspăt prăjită la pachet, iar echipamentul de preparat pentru acasă se găsește tot aici.

Când e cel mai aglomerat?

În weekend, din cauza fluxului dinspre parc. Cine caută liniște ar trebui să vină într-o zi lucrătoare.

Este același lucru cu celelalte cafenele care poartă același nume?

Nu. Acesta este punctul istoric, cu prăjitorie și cu spațiu mic. Celelalte, din mall, din clădiri de birouri sau din librărie, sunt formate diferite, cu alt ritm.

Program de lucru