Astăzi, femeile din București sunt participante active la viața socială și politică a orașului și a țării. Ele au acces la educație și își pot alege orice profesie doresc, însă nu a fost mereu așa. Viața profesională a femeilor din capitala României a fost influențată puternic de mișcarea feministă românească. În acest articol, vom povesti cum au ajuns femeile din capitala României să aibă dreptul de a alege liber ce vor să facă și cum vor să trăiască. Mai multe pe bucharestka.eu.
Începuturile feminismului românesc
Prima undă de feminism românesc coincide cu prima undă feministă din toate țările europene. Totuși, era un „feminism elitist” în București, inițiat de femei cu un nivel înalt de educație și acces la cultura occidentală. La acea vreme, aproape 80% din societatea românească era agrară, iar industrializarea acoperea doar o mică parte din țară.
Mișcarea feministă a început ca un răspuns la statutul normativ scăzut al femeilor. Codul Civil din 1885 considera femeile incapabile din punct de vedere social, politic și economic, punându-le la același nivel cu copiii sau cu persoanele cu dizabilități mentale. Fără permisiunea bărbaților, femeile nu aveau dreptul să semneze contracte sau să cheltuie bani. De asemenea, femeile își pierdeau cetățenia română dacă se căsătoreau cu străini. Nu aveau dreptul să aleagă locul de reședință, acesta fiind stabilit de soț. Alegerea profesiei era o discuție imposibilă.
În perioada interbelică, situația s-a îmbunătățit odată cu adoptarea unor legi ale muncii. Femeile nu mai erau considerate incapabile legal.
Feminista română Eleonora Stratilescu a propus anumite cerințe în diverse domenii, inclusiv în cel profesional. Aceste cerințe au fost:
- Economice: plată egală pentru muncă egală; protecția muncii femeilor și a rezultatelor acesteia; măsuri pentru combaterea mortalității infantile în condiții sărace.
- Culturale: acces egal la toate formele de învățământ și cariere; echilibru între carieră și maternitate; acces la educație mixtă.
- Căsătorie și familie: egalitate între soți în lege și educație; controlul propriilor bunuri; dreptul femeii de a primi parte din venitul soțului pentru munca în gospodărie; abolirea standardelor morale duble, eliminarea prostituției.
- Social-politice: egalitate în drepturi civile și politice; participarea femeilor în instituții de stat, funcții și poziții de autoritate.
Din 1948, orice discriminare pe bază de gen a fost interzisă în București și în România.
Perioada comunistă
Întregul avans al feminismului a fost pierdut odată cu instaurarea regimului totalitar. În locul a sute de organizații feministe care existau, a fost creat Consiliul Național al Femeilor Române, complet controlat de Partidul Comunist Român.
În această perioadă, ideile feministe erau strâns legate de munca productivă. Deși regimul comunist avea multe deficiențe, în acea perioadă femeile au participat activ la modernizarea și industrializarea țării, lucrând în fabrici și combătând analfabetismul. Totodată, imaginea femeii comuniste sublinia dublul rol al acesteia: o muncitoare bună și o mamă dedicată. Ziua de muncă a femeilor era dublată.
În 1966, Decretul 770 a înrăutățit situația, interzicând avorturile.
În perioada comunistă, femeile au avut acces la sfera politică, la locuri de muncă, la independență economică relativă, la educație și la promovare în funcții de conducere, dar s-au supus, în esență, regulilor unui singur partid, unde conducerea era majoritar masculină.
România independentă și viața profesională a femeilor de astăzi
După obținerea independenței României, feministele din București au avut de înfruntat noi provocări: combaterea sexismului, a moștenirii mentalităților comuniste și a șovinismului. Femeile nu aveau nicio formă de protecție sindicală. Pentru prima dată au început să apară din nou organizații pentru protejarea drepturilor femeilor.
În această perioadă, câmpul profesional pentru femei s-a lărgit semnificativ. Femeile pot alege orice domeniu și primesc o remunerație decentă pentru munca lor. Cu toate acestea, ele se confruntă acum cu o altă problemă: lipsa echilibrului între muncă și viața personală. Femeile continuă să poarte o mare parte din responsabilitățile legate de gospodărie și creșterea copiilor, chiar dacă au un loc de muncă cu normă întreagă.
De asemenea, în București persistă o inegalitate salarială între bărbați și femei, diferența fiind de 4,5%. Feministele din București pledează activ pentru dreptul femeilor la un program de lucru mai flexibil, fără a compromite posibilitatea lor de avansare profesională. Această soluție ar fi destul de logică, ținând cont că unele femei suferă lunar de sindrom premenstrual, care le poate face temporar incapabile de muncă.
Dacă și tu te simți obosită la locul de muncă, poți încerca să participi la cursuri de art-terapie în București.