Arta bijuteriilor are o istorie lungă și interesantă. Femeile și bărbații purtau bijuterii încă dinaintea erei noastre. Moda bijuteriilor evoluează și se schimbă continuu. De la ornamente grele și încărcate, am ajuns la simplitate și minimalism. În acest articol, vă prezentăm unul dintre fondatorii modei bijuteriilor din București, Teodor Radivon. Mai multe detalii pe bucharestka.eu.
Povestea vieții
Teodor Radivon s-a născut în 1849 în Pitești, iar anul exact al morții sale este necunoscut. Numele său a fost foarte important printre bijutierii de la sfârșitul secolului al XIX-lea. A lăsat în urmă numeroase colecții de bijuterii care trezesc interesul colecționarilor contemporani.
Teodor era fiul unui comerciant din Pitești, iar în 1873 s-a mutat la București, lucrând ca contabil pentru Nicolae Karapatti. Karapatti era un bijutier cunoscut din București și avea un magazin situat pe Calea Victoriei, numărul 12.
La acea vreme, această stradă era populată cu numeroase magazine de bijuterii. Pe lângă Karapatti, lucrau acolo și bijutieri celebri precum D.M. Agemolu și Popovici-Agemolu.
Teodor a început să îl ajute activ pe Karapatti în afacerea sa cu bijuterii. Treptat, Karapatti i-a recunoscut meritele lui Radivon și l-a numit colaboratorul său. În semn de mulțumire, Radivon a creat medalii jubiliare la aniversările de 25 și 50 de ani ale afacerii, iar pe Karapatti l-a numit întotdeauna profesorul său.
În 1881 a avut loc încoronarea lui Carol I, cu ocazia căreia Karapatti a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” și numit membru al consiliului municipal al Bucureștiului. În februarie 1888, Karapatti a decedat, iar din 1890 proprietarul magazinului său a devenit Teodor Radivon.
În 1898, Radivon și-a construit propriul magazin pe terenul său de pe bulevardul Elisabeta. Magazinul său are o istorie interesantă și a rezistat peste 50 de ani.
Teodor Radivon a fost un adevărat maestru al marketingului. În 1892 și 1901, a publicat broșuri publicitare de patru pagini, cu reclame sub formă de texte umoristice și versuri. A fost o persoană foarte activă social, participând frecvent la diverse evenimente. A utilizat toate mijloacele de promovare posibile (în ziare, pe pliante și chiar pe timbre personalizate).
În acea perioadă, toate publicațiile din ziare erau lipsite de imagini, astfel că Radivon atrăgea clienți doar prin puterea cuvântului.
„Este un om de cel mai înalt calibru, căci nu există sărbătoare care să nu-i amintească numele publicului.” Acestea erau cuvintele care deschideau biografia lui Teodor, publicată în 1903.
Ulterior, Teodor Radivon a devenit bijutierul Casei Regale. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” și recunoscut ca bijutier al Curții Regale și Mitropolitane. De asemenea, a primit medalia de argint la Expoziția de la Paris din anul 1900.
Radivon a reușit să depășească toate obstacolele din calea sa și a adus mari beneficii nu doar pentru sine, ci și pentru numeroasa sa clientelă. Jurnaliștii îl descriau ca pe o persoană genială și un filantrop. La un moment dat, a decis să doneze întregul său venit lunar pentru un fond de sprijin în caz de inundații.
Fiul lui Teodor – Nicolae Radivon
În 1918, Radivon și-a predat afacerea fiului său, Nicolae Radivon. Activitatea afacerii de bijuterii a continuat și în perioada interbelică.
Participarea lui Nicolae Radivon la activitatea Asociației Generale a Bijutierilor și Ceasornicarilor Români a fost relativ modestă. Nicolae era mai interesat de literatură și istorie decât de afaceri. Din 1921, a devenit membru al Societății Scriitorilor. Nicolae a scris o serie de cărți de inspirație patriotică, printre care „Salba lui Alexandri” și „Domnul Tudor”. Magazinul condus de el nu a avut o durată îndelungată, fiind închis până în 1930.