Secolul XX a marcat o perioadă de înflorire a științei psihologice, în care s-au realizat numeroase cercetări importante, oferind oamenilor din întreaga lume instrumente de gestionare a problemelor de criză și a afecțiunilor mentale. În acest articol, vom povesti despre psihologul, psihiatrul și sociologul român Jacob Levy Moreno și despre principalele sale realizări în domeniul psihologiei. Mai multe pe bucharestka.eu.
Biografie
Viitorul psiholog remarcabil s-a născut pe 18 mai 1889 la București, într-o familie evreiască. Tatăl său era negustor. Moreno era înclinat să creeze diverse mituri și îi plăcea să povestească că s-ar fi născut pe o corabie în Marea Neagră. Potrivit lui, nimeni nu știa ce fel de corabie era: românească, grecească sau turcească. Din această legendă ar fi apărut incertitudinea asupra cetățeniei sale: „M-am născut cetățean al universului, asemenea unui marinar care navighează pe mările lumii dintr-o țară în alta.”
Copilăria lui Moreno a fost de asemenea plină de legende. Îi plăcea să povestească o întâmplare în care juca împreună cu alți copii „de-a Dumnezeu”. El a decis să fie Dumnezeu, iar celorlalți copii le-a atribuit roluri de îngeri. Copiii au fost de acord și au construit un „cer” din scaune, Moreno stând deasupra, în timp ce „îngerii” alergau dedesubt cântând și fluturând brațele, ca și cum ar fi avut aripi. Moreno considera această joacă începutul a ceea ce mai târziu va numi „psihodramă”.
În 1895, familia Moreno s-a mutat la Viena, iar în 1905 părinții s-au mutat la Berlin, în timp ce Jacob a rămas la Viena. A povestit că a fost o decizie dificilă. Stătea în fața unei statui a lui Hristos și se gândea ce să aleagă: familia sau propriul său univers? S-a ales pe sine. În această perioadă, Moreno și-a format pentru totdeauna credința că adevărata psihoterapie poate fi doar psihoterapia umanității întregi.
Educație
În 1909, Moreno a intrat la Universitatea din Viena, unde a studiat filosofie și medicină. Legenda principală din acea perioadă este întâlnirea dintre Moreno și Freud. După o prelegere, Freud l-a întrebat pe Moreno cu ce se ocupă. Moreno i-a răspuns că el începe acolo unde Freud se oprește: „Dumneavoastră lucrați cu oamenii în medii artificiale, eu îi întâlnesc pe stradă și acasă; dumneavoastră le analizați visele și dorințele, eu îi încurajez să îndrăznească să viseze din nou.” Freud l-a privit pe Moreno și i-a zâmbit enigmatic.
Psihodrama și psihoterapia de grup
Jacob Moreno a inițiat psihoterapia de grup. Principala sa metodă în cadrul acesteia a devenit psihodrama, un concept dezvoltat de-a lungul mai multor ani. Moreno era pasionat de teatru și, încă din copilărie, îi plăceau jocurile de rol.
Un pas important în dezvoltarea psihodramei a fost cercetarea lui Moreno despre viața prostituatelor. Printre principalele concluzii trase de el în urma acestor studii se numără faptul că prostituatele constituie un grup autonom cu o structură clară, având un ordin social propriu cu tipare și roluri distincte, însă cu probleme de autonomie și anonimat individual.
Moreno a început să aplice metoda sa în practică în 1921. Primul caz a implicat un bărbat care intenționa să-și ia viața. Moreno a început să-i interpreteze fanteziile pacientului său.
În 1922 a avut loc un alt caz interesant: soțul actriței Barbara, care juca mereu în teatru roluri de „fete bune”, a venit la Moreno, plângându-se că acasă Barbara era insuportabilă și certăreață. Moreno i-a sugerat să accepte roluri mai agresive. Când Barbara a început să joace roluri de prostituate, femei trădate sau amante, a devenit mai calmă și mai liniștită acasă.
Data oficială a nașterii psihodramei este 1 aprilie 1921, când Moreno a încercat să implice publicul din Teatrul de Comedie din Viena într-o piesă despre situația politică a țării. Deși nu a avut succes, acea zi a devenit istorică pentru susținătorii acestei metode psihologice.
Sociometria
Între 1915-1916, lucrând cu refugiați, Moreno a concluzionat că oamenii ar trebui să fie grupați după naționalitate, religie și vederi politice pentru a le asigura o viață socială mai confortabilă. Acest principiu l-a numit „sociometrie”.
Sociometria a devenit un instrument aplicativ nu doar în psihologie, ci și în sociologie. Principalul său dezavantaj constă în faptul că poate fi utilizat doar pentru studierea grupurilor deja constituite, necesitând alte instrumente pentru grupurile nou-formate.
Sociometria permite identificarea structurii și dinamicii relațiilor într-un colectiv, nivelul de dezvoltare, gradul de unitate, caracteristicile socio-psihologice, cauzele conflictelor, liderii grupului etc.
Migrarea lui Moreno în Statele Unite
În 1925, Moreno a trebuit să migreze. Avea două opțiuni: Statele Unite sau Uniunea Sovietică. A ales America. În 1928, printr-o căsătorie fictivă, a obținut pașaport american.
În 1934, a publicat o monografie importantă, „Who Shall Survive?”, dedicată rezultatelor cercetării sale în sociometrie.
În 1936, Moreno a deschis spitalul psihiatric „Beacon Hill”, care a devenit un centru de cercetare și educație. Astfel, psihodrama a început să se popularizeze. Au urmat numeroase cercetări și lucrări. În 1974, Moreno a suferit mai multe accidente vasculare cerebrale, iar pe 14 mai a aceluiași an a decedat. Pe piatra sa funerară este scris un epitaf pe care el însuși l-a ales: „Aici odihnește omul care a adus glume și râs în psihoterapie.”
